Artroscopia gleznei

• Osteocondrita disecantă
• Aceasta include entorse acute ale gleznei Şi leziuni repetitive ale gleznei cauzate de instabilitate cronică. Alte cauze ale osteocondritei disecante includ predispoziţia genetică, degenerare Şi anomalii metabolice. Pacienţii se prezintă deseori cu plângeri de durere persistentă Şi progresivă în zona gleznei Şi chiar tumefierea ei.

Diagnosticul se stabileşte prin intermediul unei combinaţii între examen fizic Şi imagistică, inclusiv raze X, RMN, Şi/sau examen CT. Tratamentul va fi în funcţie de stadiul afecţiunii, de mărimea Şi localizarea osteocondritei disecante, simptomele asociate, datele demografice ale pacientului, precum Şi de activitatea lui. După ce diagnosticul se face artroscopic, optiunile de tratament includ microfracturi, foraj subcondral, artroplastie, fixare fragment Şi grefare osoasă. O discuţie aprofundată cu chirurgul este necesară pentru a stabili care opţiune este cea mai potrivită pentru afecţiunea în cauză.
Impingementul anterior de gleznă
(de asemenea, cunoscută drept “glezna de atlet” sau “glezna fotbalistului”).

Această afecţiune apare atunci când fie osul, fie ţesutul moale al articulaţiei anterioare a gleznei se inflamează din cauza solicitării repetitive sau a iritării. Acest lucru va provoca dureri ale articulaţiei gleznei, umflarea Şi poate limita libertatea de miŞcare a gleznei, în special în poziţie de dorsiflexie. Este o afecţiune comună pentru jucătorii de fotbal Şi pentru orice atlet cu entorse de gleznă recurente. Diagnosticul de impingement anterior de gleznă poate fi stabilit prin identificarea osteofitelor la radiografii standard de gleznă. Uneori, un RMN este necesar în cazul în care osteofitele nu sunt prezente. RMN-ul poate identifica ţesuturile moi redundante Şi inflamate care nu pot fi observate la o simplă radiografie. În cazul în care tratamentul conservator nu dă rezultate, şi nu se observă nicio ameliorare a simptomelor, artroscopia de gleznă poate fi folosită pentru a îndepărta ţesuturile moi redundante Şi/sau osteofitele.
Impingement posterior de gleznă
Se întâmplă atunci când osul si ţesutul moale din “spatele” gleznei se inflamează din cauza solicitării repetitive. Acest lucru va provoca dureri ale articulaţiei gleznei, umflarea, Şi de multe ori miŞcarea limitată a gleznei, în special pierderea capacităţii de a “apăsa pe acceleraţie”). Acest sindrom excesiv apare cel mai frecvent la dansatorii de balet, dar poate afecta, de asemenea, şi alţi sportivi. La fel ca impingementul anterior, acesta este de obicei asociat cu probleme osoase, în partea posterioară a gleznei. Acesta poate fi, de asemenea, asociat cu prezenţa unui os sesamoid suplimentar, care nu se găseŞte la toţi pacienţii, numit osul trigonum. Tratamentul chirurgical constă în excizia artroscopică a osului trigonum. Durerea se ameliorează Şi flexia piciorului se deblochează.

Sinovita – ARTROSCOPIA GLEZNEI

Sinovita este o inflamaţie a mucoasei ţesutului moale al articulaţiei gleznei (sinoviala), care de multe ori se va manifesta prin durere, umflare, Şi pierderea flexibilităţii. Aceasta se poate întâmpla din cauza unei traume acute, din cauza artritei inflamatorii (de exemplu, artrita reumatoidă), suprasolicitării, Şi bolii degenerative a articulaţiilor (osteoartrita). În cazul în care opţiunile de tratament nechirurgical nu reuŞesc să ofere ajutor, artroscopia de glezna poate fi folosită pentru a elimina chirurgical sinoviala inflamată.

Corpi liberi intraarticulari – ARTROSCOPIA GLEZNEI

Cartilajul articular Şi/sau ţesutul cicatrizat în urma traumatismelor de gleznă pot ajunge să plutească în articulaţie Şi să formeze ceea ce este cunoscut drept un “corp liber”. Aceştia pot apărea din cauza unei alte afecţiuni, numită condromatoză sinovială, unde membrana articulaţiei devine redundantă din motive inexplicabile. Aceste organisme slăbite pot cauza probleme care de multe ori conduc la durere, umflare, Şi pierderea flexibilităţii articulaţiei. Corpii liberi articulari pot fi identificaţi cu radiografie standard sau o scanare CT, dar necesită adesea un RMN pentru a vizualiza afecţiunea. Artroscopia de gleznă poate fi utilizată pentru a găsi Şi elimina corpii liberi intraarticulari.
Infecţii
Artrita septică, sau infecţia articulaţiei, nu poate fi eficient tratată doar cu antibiotice. Ea necesită de multe ori o intervenţie chirurgicală de urgenţă pentru a curăţa bine articulaţia. Această intervenţie se poate face ca o procedură deschisă sau artroscopic. DeŞi infecţii ale pielii Şi ale ţesuturilor moi din jurul gleznei reprezintă contraindicaţii ale artroscopiei de gleznă, în majoritatea cazurilor artrita septică poate fi o indicaţie pentru artroscopia de gleznă. Decizia dacă o infecţie poate fi tratată artroscopic este determinată de mai mulţi factori. Numai chirurgul împreună cu pacientul pot determina dacă este sau nu cea mai bună soluţie.

Cine nu este eligibil pentru artroscopia gleznei ?

Artroscopia este contraindicată pacienţilor cu infecţii ale ţesuturilor moi ale gleznei, cum ar fi rănile deschise acute Şi cronice, precum Şi dermatita de deasupra gleznei. Pacienţii cu modificări artritice severe nu sunt buni candidaţi pentru procedurile artroscopice de debridare. Pacienţii cu boli vasculare periferice severe, neuropatie periferică, distrofie simpatică reflexă Şi edem nu pot fi eligibile pentru artroscopia de gleznă.

Posibile complicaţii

Potenţialele complicaţii ale artroscopiei de gleznă includ, dar nu sunt limitate la lezarea unor nervi, vase, tendoane, ligamente sau cartilaj ale gleznei, infecţii profunde Şi superficiale, cicatrici, distrofie simpatică reflexă,diagnostic ratat, instrumente rupte Şi complicaţii privind anestezicele.

Recuperare

Pacientii se pot aŞtepta la durere Şi la umflarea zonei în urma intervenţiei chirurgicale, care necesită ţinerea piciorului ridicat Şi administrarea de analgezice orale pentru cel puţin câteva zile. Tipul de procedură efectuată va determina dacă capacitatea de a suporta greutate pe piciorul afectat va fi restricţionată după o intervenţie chirurgicală sau nu. Răspunsurile pot varia. Fie puteţi suporta greutate pe piciorul afectat cu ajutorul cârjelor, fie o perioadă de 1-2 luni nu aveţi voie să folosiţi deloc piciorul, nici măcar pentru sprijin.
În cazul în care mobilitatea vă permite să vă îndepliniţi îndatoririle la locul de muncă în condiţii de siguranţă, există posibilitatea de a reveni la birou la câteva zile după intervenţia chirurgicală. Cei mai mulţi pacienţi ar trebui să se aŞtepte să necesite concediu pentru cel puţin una sau două săptămâni pentru a-şi reveni.

Este posibil să reveniţi şi la practicarea sportului de performanţă în urma artroscopiei. Acest lucru depinde de abilitatea de a vă proteja în mod eficient şi de capacitatea de a performa corespunzător aşteptărilor dvs. Sportivii ar putea reveni pe terenul de sport în una sau două săptămâni, dar după toate probabilităţile, se pot aŞtepta la o perioadă de patru până la Şase săptămâni.