ENDOSCOPIA VERTEBRELOR
INDICATII
DE TRATAMENT
În principiu, 90-95 % dintre leziunile discale sunt tratate cu succes conservator. Doar 5-10 % sunt cele care dacă nu au răspuns la tratament vor fi tratate chirurgical.
Tratamentul conservator se aplică minimum 4-6 săptămâni şi maximum 3–6 luni. El constă din repaus relativ la pat tare, cu flexia şoldurilor şi genunchilor pentru relaxare în hiperlordoză, administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene sub protecţie gastrică, miorelaxante, fizioterapie antiinflamatorie, decontracturantă, anestezie epidurală, eventual manipulări vertebrale cu repunerea mecanică a discului.
Aplicarea tratamentului se face gradual, progresiv, iar după ameliorarea durerii se poate face gimnastica medicală pentru tonifierea musculaturii paravertebrale şi a celei abdominale.
Dacă tratamentul conservator a fost corect aplicat, iar bolnavul nu a răspuns, vom interveni mai agresiv.
OPTIUNILE TERAPEUTICE
CHIRURGICALE SUNT DIVERSE
- discectomia percutană
- chemonucleoliza cu chemopapaină
- automat percutan lumbar suction discectomy , ca şi laser disc decompression – se aspiră şi se decomprimă intervertebral, scăderea presiunii va duce doar pe moment la diminuarea durerii, ulterior simptomatologia degenerativă se va agrava, artroza avansând la articulaţiile interapofizare şi interarticulare practic segmentul posterior va prelua mecanic suprasarcina.
- Discectomia microscopică
- ENDOSCOPIA INTERVERTEBRALĂ
- tehnici cu radiofrecvenţă
- terapie intradiscală electrotermică
- laminectomia limitată
- artrodeză intersomatică percutană
PREZENTAREA LA MEDIC
SI DIAGNOSTICUL
Stabilirea diagnosticului presupune a vă prezenta cu toate documentele medicale, spre a nu se relua inutil investigaţiile şi a nu se omite situaţii importante
– Relatarea istoricului bolii: când a apărut durerea, circumstanţele de apariţie (cu sau fară traumatism), evoluţia simptomatologiei (durerile s-au accentuat în ultima vreme?), medicamentele luate (analgezice, antiinflamatorii);
– Examen fizic făcut de medicul ortoped: constă in examinarea complectă calificată clinic a problemei de sănătate (a genunchiului, şoldului, testarea sensibilităţii, a mobilităţii etc.)
– Teste imagistice: radiografia se efectuează de rutină şi se efectuează din două incidenţe: faţă şi profil. Se pot efectua explorari specifice: în poziţii fortaţe, în încărcare, sub administrarea substanţelor de contrast.
TRAUMATOLOGIILE
CONTUZIILE
FRACTURIILE
Medic ortoped, Docent Ştefan Cristea este promotorul tratamentului miniminvaziv ce determină o recuperare rapidă.
Folosim cele mai moderne mijloace de tratament chirurgical optimizat pentru tipul de fractură.
A publicat rezultatele în tratate de specialitate din USA.
TRAUMATISMELE
ARTICULARE
Articulaţiile sunt cele mai expuse traumatismelor directe sau indirecte în cazul accidentelor de muncă, de circulaţie, de sport etc. Datorită inervaţiei bogate a capsulei, ligamentelor şi sinovialei, în cazul traumatismelor articulare apar tulburări vasomotorii care pot determina, într-o măsură mai mare decât imobilizarea prelungită, redoare articulară. De aceea, scopul tratamentului trebuie să fie în primul rând restabilirea amplitudinii mişcărilor articulare în limite normale prin metode ortopedice, chirurgicale şi de recuperare funcţională. Folosim cele mai moderne mijloace de tratament chirurgical optimizat pentru tipul de fractură.
A publicat rezultatele în tratate de specialitate din USA.
PROCEDURI
SI PRACTICI
Traumatologia efectuată în serviciul domnului medic ortoped Stefan Cristea este practicată cu cele mai
moderne implante ortopedice la cele mai inalte standarde Europene.
“Am fost prima Clinică din România ce a folosit tijele zăvorâte ce nu necesită
iradiere. Curent folosim DHS, Tije Gama, Retronail, Tije blocate pentru
Humerus, Femur, Gambă, Fixatoare Externe precum şi implante protetice.”
Medic ortoped Docent Ştefan Cristea este promotorul tratamentului miniminvaziv ce determină o recuperare rapidă.
LUXATIILE
Prin luxaţie înţelegem pierderea permanentă a raporturilor dintre extremităţile osoase care participă la formarea unei articulaţii.
Luxaţiile pot fi: complete, când se pierde complet contactul articular, sau incomplete – subluxaţii când se păstrează un contact parţial între suprafeţele articulare.
În articulaţiile de tip sindesmoză (gleznă) folosim termenul de diastazis, în articulaţiile de tip diartroză (simfiza pubiană), folosim termenul de disjuncţie (1).
Luxaţiile pot surveni în contextul unor afecţiuni: congenitale, inflamatorii, infecţioase, tuberculoză, poliomielita. În aceste cazuri vorbim de luxaţii patologice, spre deosebire de cele traumatice.
Luxaţiile posttraumatice neglijate, pot avea următoarele forme:
a. Înveterate, când reducerea a fost amânată
b. Ireductibile, când reducerea nu mai poate fi făcută decât chirurgical
c. Incoercibile, când s-a pierdut dreptul de domiciliu
d. Recidivante, sau habituale când se repetă după traumatisme minime sau se reduc la fel de uşor.
Cele mai severe sunt luxaţiile de şold, de genunchi, umăr, cot, gleznă, dar cele mai frecvente sunt cele de umăr.
TRATAMENT
Tratamentul oricărei luxaţii constă în reducerea de urgenţă şi imobilizare. Tratamentul se realizează în trei timpi succesivi: reducere, imobilizare, recuperare a funcţiei articulare.Reducerea se face sub anestezie, pentru combaterea durerii şi pentru o relaxare musculară. În funcţie de localizare se apelează la anestezie locală, regională sau generală.
Reducerea se realizează prin manevre blânde, graduale, bine codificate pentru fiecare tip de luxaţie, obligând epifiza luxată să parcurgă drumul invers luxaţiei. Reducerea se simte şi se aude în cazul articulaţiilor mari. În caz de imposibilitate de reducere, prin interpunerea părţilor moi capsulo-ligamentare, sau a micilor fragmente osteoarticulare, se intervine chirurgical reducând deschis.
Reducerea este o urgenţă şi trebuie efectuată pentru prevenirea complicaţiilor locale sau generale. Complicaţiile generale sunt reprezentate de şoc şi moarte subită, iar cele locale de: necroză cutanată, leziuni ischemice, nervoase.
Imobilizarea se poate realiza prin aplicarea unor bandaje ortopedice (umăr), atele gipsate (cot, gleznă) sau tracţiune transscheletică (şold).
Recuperarea funcţională, începe precoce încă din timpul imobilizării prin efectuarea unor contracţii izometrice, hiperkinetice, continuând apoi odată cu suprimarea imobilizării prin mişcări pasive (Kineteck) şi active.
Luxaţiile recidivante se imobilizează pe o perioadă mai scurtă pentru a nu atrofia musculatura şi mai mult, dar preferabil se operează.
Testimonial video
Pacientul a fost diagnosticat cu ruptură de ligament încrucișat anterior, un element important pentru mobilitate și stabilitate. Datorită tehnicilor moderne, ligamentul nu a fost înlocuit, ci reparat și securizat cu un cablu artroscopic. Intervenția de artroscopie a genunchiului cu ligamentoplastie a fost efectuată la Spitalul Clinic SANADOR de echipa condusă de medic ortoped Dr. Ștefan Cristea. Acest tip de intervenții minim invazive oferă pacientului o recuperare mai rapidă și o spitalizare scurtă, iar activitatea sportivă poate fi reluată la un interval de o lună.
ENTORSELE
Sunt traumatisme ale articulaţiilor care interesează aparatul capsulo-ligamentar al acestora (distensie, elongaţie, rupturi totale sau parţiale sau smulgeri de pe inserţiile osoase) şi care depăşesc limitele fiziologice de stabilitate ale articulaţiei, dar fără modificarea raporturilor între suprafeţele articulare.
Se caracterizează prin două elemente:
leziuni capsulo-ligamentare de gravitate diferită
suprafeţele articulare suferă forţe care le fac să efectueze mişcări anormale sau mişcări normale ce depăşesc amplitudinea maximă, cu păstrarea contactului articular normal.
Apare în special la adulţi, mai frecvent sportivi. Este rară la copii, unde ligamentele sunt suple şi elastice, şi la bătrâni, care datorită osteoporozei fac în special fracturi.
Cauza determinanta este mişcarea forţată care imprima extremităţii articulare o mişcare de amplitudine exagerată, mişcare care solicita şi destinde ligamentele. Între cauzele favorizante de ordin local se număra laxitatea articulara, paralizii şi atrofii musculare, devieri şi dezaxări ale membrului, iar între cauzele de ordin general lipsa de antrenament, oboseala, hipotonia musculară.
Cea mai severă este entorsa de genunchi, dar cea mai frecventă este cea de gleznă.EVOLUŢIA
Depinde de localizare, gradul entorsei, vârsta bolnavului. Este de cele mai multe ori favorabilă tratată corect.
La entorsele grave neglijate sau tratate incorect apar sechele: instabilitate dureroasă, impotenţă funcţională, tumefacţie (edem, hidartroza), redoare articulară, atrofie musculară. Examenul radiologic efectuat mai târziu poate identifica osteoporoza difuză Sudeck-Leriche, osificări periarticulare, corpi liberi intraarticulari, smulgeri osoase, artroză.
TRATAMENT
Are următoarele scopuri:
tratarea ortopedică sau chirurgicală a leziunilor ligamentare;
combaterea reacţiei vasomotorii nocive prelungite;
combaterea amiotrofiei musculare şi prevenirea redorii articulare.
Tratamentul este în funcţie de gravitatea entorsei:
entorsa uşoară:
tânăr, sportiv: infiltraţie locală cu novocaină şi hidrocortizon (pentru a întrerupe cercul vicios al tulburărilor vasomotorii), imobilizare cu faşă elastică, tratament fizioterapic cu curenţi electrici (diadinamice, ionizări cu xilina), ultrasunete, întreruperea activităţii sportive 7-10 zile şi apoi reluare progresivă.
adult, fără activitate sportivă: imobilizare cu aparat gipsat 14 zile (calmează durerea, combate tulburările vasomotorii, se resoarbe hidartroza).
entorsa medie: imobilizare gipsată 21-30 de zile, contracţii musculare izometrice în timpul imobilizării, tratament fizioterapic (ultrascurte, ultrasunete, diaflux, diadinamice), tratament de recuperare (după suprimarea imobilizării), reluare progresivă a activităţii.
entorsa gravă:
tratament conservator: imobilizare gipsată 4-6 săptămâni;
de preferat tratament chirurgical: explorarea cavităţii articulare (pentru a face un inventar lezional), refacerea ţesuturilor rupte cu reconstituirea anatomiei normale. După operaţie se practică imobilizare gipsată 4-6 săptămâni cu contracţii musculare izometrice sub gips, iar la scoaterea aparatului gipsat tratament kinetoterapic pentru a preveni amiotrofia şi redoarea articulară.
Cu ce te pot ajuta?
Lasa-mi un mesaj mai jos completand campurile atasate sau contacteaza-ma la numarul meu personal in cazul in care doresti o consultatie!
