Principalele indicaţii pentru artroscopia de sold sunt:
IMPINGEMENT femuro-acetabular – ARTROSCOPIA DE SOLD
Impingementul femuro-acetabular apare atunci când capul femurului nu are libertate completă de miŞcare în cavitatea acetabulară a bazinului.
Impingementul în sine este coliziunea prematură Şi necorespunzătoare sau un impact între capul Şi/sau colul femural Şi acetabul. Acesta determină un grad scăzut de miŞcare a articulaţiei Şoldului însoţit de durere. Cel mai frecvent, impingementul femuroacetabular este o urmare a surplusului de os, care s-a format în jurul capului Şi/sau colului femural, cunoscut ca impingement de tip „cam”. De asemenea, impingementul femuroacetabular apare de obicei din cauza creŞterii exagerate a marginii acetabulare, altfel cunoscută sub numele de impingement de tip “cleŞte” (pincer), sau atunci când un impact anormal are loc între femur Şi marginea acetabulului.
Când osul crescut pe capul femural Şi/sau pe col loveŞte marginea acetabulului, cartilajul Şi labrumul care aliniază acetabulul pot fi deteriorate.
Osul poate aparea la radiografie ca o aparent foarte mică “umflătură”. Cu toate acestea, atunci când umflătura se freacă în mod repetat de cartilaj, acestea se pot destrăma sau rupe, provocând durere. Cu cât cartilajul Şi labrumul sunt mai afectate, cu atât mai mult osul femurului va avea un impact cu osul bazinului. Această noţiune “os pe os” este cel mai frecvent cunoscut sub numele de artrită.
Rupturile de labrum se pot extinde în spaţiul articular, limitând Şi mai mult miŞcările Şoldului Şi cauzând durere suplimentară. Acest lucru este similar cu ceea ce se întâmplă în genunchi în cazul rupturii de menisc.
Cum apare impingementul femuro-acetabular? – ARTROSCOPIA DE SOLD
Osul suplimentar care duce la impingement este adesea rezultatul creşterii şi dezvoltării normale a osului. Impingementul de tip „cam” apare atunci când o astfel de dezvoltare conduce la umflături ale osului pe capul femural Şi/sau pe col.
Dezvoltarea normală poate conduce, de asemenea, la dezvoltarea excesivă a marginii acetabulare (acesta este impingementul „pincer” de tip cleşte ). Traumatismele Şoldului pot cauza de asemenea impingement. Rupturile de labrum Şi / sau de cartilaj sunt adesea rezultatul unor activităţi sportive, care implică miŞcări repetitive pivotante sau flexii repetitive ale Şoldului.
Simptome asociate cu impingementul femuro-acetabular
Impingementul poate apărea în orice moment, între anii adolescenţei Şi vârsta mijlocie. Mulţi oameni simt în primă instanţă o durere în partea din faţă a Şoldului (abdomen) după perioade îndelungate de stat jos sau de mers pe jos. De asemenea prezintă dificultăţi la urcare.
Durerea poate fi o durere consistentă, surdă sau o senzaţie de durere ascuţită. Durerea poate fi, de asemenea, simţită de-a lungul părţii laterale a coapsei Şi în fese.
Corpi străini intraarticulari
Cartilajul sănătos are o suprafaţă netedă, ca o bilă de biliard. Pe măsură ce artrita degenerativă progresează, transformând acea suprafaţă netedă într-o suprafaţă crăpată, unele dintre fisuri se rup Şi plutesc în articulaţie. Aceste fragmente sunt numite corpi străini şi pot deveni o supărare, care duce la probleme serioase.
Corpii intraarticulari pot zgâria Şi deteriora zonele netede ale articulaţiei. Medicii preferă să îi elimine de îndată ce aceştia sunt identificaţi sau înainte de a distruge ceea ce, de altfel, ar fi încă o articulaţie destul de bună a şoldului.
Înainte de apariţia artroscopiei, oamenii au trebuit să trăiască cu aceşti corpi în articulaţiile Şoldului până când durerea sau limitarea mişcărilor au devenit atât de grave încât îndepărtarea lor prin intermediul unor proceduri invazive a devenit singura opţiune.
Sinovita
Când membrana sinovială a articulaţiei soldului este atât de inflamată încât cauzează o durere foarte puternică, ea poate fi îndepărtată, printr-o procedură numită sinovectomie. O sinovectomie completă nu este posibilă prin mijloace artroscopice, dar atunci când porţiunile accesibile ale sinovialei sunt eliminate (prin artroscopie), pacienţii simt o îmbunătăţire semnificativă a stării lor.
Pacienţi eligibili pentru artroscopie
În urma unei combinaţii de examene fizice si de diagnostic, pacienţii sunt consideraţi potriviţi pentru artroscopia Şold în funcţie de rezultate. Pacienţii care raspund cel mai bine la artroscopia de Şold sunt persoanele active cu dureri de Şold, în cazul în care există o oportunitate de a păstra cartilajul pe care încă îl mai au. Pacienţii care au suferit deja pierderi semnificative de cartilaj al articulaţiei pot fi potriviţi pentru o operaţiune mai vastă, care poate include o înlocuire de Şold.
Studiile au arătat că 85-90% dintre pacienţii, care au făcut o artroscopie de Şold au reveni la sport Şi alte activităţi fizice la nivelul la care au fost la înainte de debutul durerilor de Şold Şi al impingementului. Majoritatea pacienţilor se simt cu adevărat mai bine, dar încă nu este clar în ce măsură procedura opreŞte evoluţia artritei. Pacienţii care au deformări osoase sau afecţiuni degenerative nu se bucură de rezultate atât de bune precum pacienţii cu un simplu impingement.
Complicaţii posibile
La fel care oricare altă procedură chirurgicală, există un risc, deşi minim, de complicaţii asociate cu artroscopia de sold. Unele dintre riscuri sunt legate de realizarea tracţiunii. Tracţiunea este necesară pentru a deschide articulaţia Şoldului şi a permite introducerea de instrumente chirurgicale. Acest lucru poate duce post-chirurgical la dureri musculare şi dureri ale ţesuturilor moi, în special în jurul Şoldului Şi a coapsei. Amorţeala temporară în zona abdomenului Şi / sau a coapsei poate fi, de asemenea, rezultatul unei perioade de tracţiune prelungită.
Artroscopia de sold este indicată atunci când măsurile conservatoare nu reuŞesc să amelioreze simptomele legate de impingementul femuro-acetabular, o afecţiune slab trată în trecut. Progresele au făcut ca artroscopia de şold să fie o alternativă sigură şi eficientă pentru operaţia invazivă de şold, un avantaj enorm în tratarea afecţiunilor timpurii ale Şoldului, care în cele din urmă pot avansa până la artrită în stadiu terminal.
